Ah, cat m-am tinut sa scriu articolul asta pe blog, pentru ca, efectiv, foarte multa lume ma intreaba despre aceste trasee pe munte si n-am apucat pana acum sa le astern pe foaie. Vara asta a fost extraordinar de plina, am plecat si iesit in natura timp de 14 weekenduri la rand (and counting…) iar traseele pe munte de cate o zi au fost atractia principala. Desi eu am incercat si trasee putin mai grele, unele chiar dificile, pe care nu le recomand decat celor mai antrenati, o sa las mai jos detalii despre 3 dintre traseele usoare, de facut ca o plimbare pe munte de o zi.
(Atentie, totusi, este indicat sa aveti incaltaminte de hiking usor, cel putin, haine de schimb, ceva mancare si o pelerina, in caz de surprize)
Camping Zanoaga – Lacul Scropoasa – Cascada 7 Izvoare – Camping Zanoaga
Durata traseu: 3 h
Dificultate: usoara spre medie
Incep cu acest traseu pentru ca este si cel mai usor si poate si printre cele mai frumoase pe care le-am facut, la dificultatea asta. Am pornit de dimineata, intr-o duminica, si am pus pe Waze direct Camping Zanoaga, un drum cam de 2 ore cu masina din Bucuresti. Destul de aglomerat cand am ajuns acolo, in ciuda pandemiei, dar am gasit usor loc de parcare si indicatiile catre Cascada si Lac.
Drumul trece prin padure, cu urcus si coboras pe radacini de copac, pe langa un rau zgomotos, lucruri care fac din traseul de aproximativ 1h dus (1.5 daca te mai opresti sau daca ai un ritm mai lent) sa fie o gura foarte frumoasa de aer si un loc minunat prin care sa te plimbi. Cand iesi din padure, drumul se bifurca inspre lac, pana la care mai faci in jur de 10 minute, sau inspre Cascada, alte 5-7 minute.
Lacul are o culoare extraordinar de frumoasa si in realitate, nu numai in poze, se poate sta pe malul lui si admira sau se poate inconjura. In orice caz, e de petrecut timp acolo pentru ca e o oaza de liniste si de culoare cum nu credeam ca o sa gasesc atat de aproape fara sa urci prea mult. Cascada 7 Izvoare este destul de simpla, insa impresionanta si frumoasa, de bifat neaparat daca tot ajungeti acolo.
Piatra Arsa – Cabana Caraiman – Crucea Caraiman – Cabana Babele – Piatra Arsa
Durata traseu: 5 h
Dificultate: medie
Piatra Arsa mi se pare locul ideal de unde sa pornesti foarte multe trasee pe platoul Bucegi, de aceea e si ales de foarte multa lume. Asadar, tot intr-o duminica de dimineata, am pornit cu masina, destinatia Cabana Piatra Arsa. Am facut undeva la 3 ore pana acolo, cu opriri, mancat mic dejun si pe relaxare.
Odata ajunse la Cabana Piatra Arsa, aveam in plan sa nu ne ducem si sa ne intoarcem pe acelasi drum, ci sa ne ducem pe partea mai dificila, urcare pana la Cabana Caraiman si apoi pana la Cruce, urmand sa mergem pe platou inapoi, pe la Sfinx si Babele. Lucru care s-a si intamplat, insa, inainte de asta, am gresit putin drumul catre Cabana Caraiman din cauza faptului ca traseul nu este foarte bine marcat. Deci atentie la bifurcatia de pe langa Cabana Piatra Arsa – alegeti traseul cu banda galbena din stanga (cel chiar de pe langa cabana). Desi am pierdut vreo 20 de minute fiindca ne-am dus pe drumul catre Cota 1400, nu am regretat, ca nu ne chiar grabeam nicaieri si a fost simpatic.
In continuare, chiar si cand ne-am intors pe traseul bun cu ajutorul unor ciobani, mi s-a parut foarte prost marcat. Am nimerit Cabana Caraiman aproape intuitiv si sunt sigura ca am mers cumva mai mult decat trebuia. Odata ajunse acolo, insa, urcarea catre Crucea Eroilor nu o mai ratezi, ca e un singur drum. Urcarea este putin mai dificila, in sensul in care sunt portiuni in care aleea este destul de ingusta si aproape de prapastie si ca sunt si portiuni cu lanturi, insa tot mi se pare ca se poate face destul de usor.
Am stat putin si am mancat o masa de pranz sus la Cruce, dar prinsesem un nor si putin frig, care nu ne-a lasat sa ne bucuram prea mult de odihna. Totusi, Busteni-ul era senin si privelistea superba. Intoarcerea a fost ca in palma, se merge efectiv aproximativ 1.5h pe platou inapoi, pana la Sfinx, de unde se mai coboara 40 minute pana la Cabana Piatra Arsa inapoi.
Din nou, am ales aceasta varianta de dus pentru diversitate. Pentru cei mai putin curajosi, puteti sa va duceti chiar cu telecabina din Busteni pana la Sfinx si apoi mers drept pana la cruce.
Sinaia – Poteca Regala – Stana Regala – Poiana Tapului – Busteni
Durata traseu: 3.5 h
Dificultate: usoara spre medie
Cel mai recent traseu, facut chiar weekendul asta, a venit dintr-o cautare a mea a unei plimbari pe munte care sa nu solicite prea mult genunchiul, unde am o fidura destul de urata de menisc (tot accidentare pe munte, dar ceva mult mai complex, cu ploaie si neatentie). Asa ca am plecat spre Sinaia cu trenul si am gasit aceasta urcare pe Poteca Regala, pana la Stana Regala, pavata si pregatita pentru plimbari de rang inalt pe munte. Am stat totusi un pic sa-mi imaginez cum urcau doamnele mai mari ale societatii, ca nu prea cred ca aveau incaltaminte sport. Nu am gasit raspuns:)) Poteca pleaca de pe langa Pelisor si tine vreo 1.5 h pana la stana.
E o plimbare tare draguta, mai ales acum, in sezon de toamna, cu inceput de coloristica aramie. Iar la Stana Regala veti gasi un platou cu o priveliste superba si larga asupra Bucegilor, pe care cu siguranta nu o vezi in fiecare zi. Clar de facut cu copii, nepoti, oameni care nu prea sunt activi, etc. Totusi, tot pentru diversitate si pentru ca ne permiteam sa nu coboram in acelasi loc de unde plecasem, am hotarat sa coboram de la Stana Regala inspre Busteni, prin Poiana Tapului. Cam 1h pana la Poiana si apoi inca in jur de 30 de minute pana in Busteni.
Drumul de coborare nu este cel mai usor, mai ales cu un genunchi accidentat si pentru ca e si cu nitele obstacole (busteni mari cazuti in multe locuri in drum). Dar pentru mine asta a facut traseul cu atat mai interesant si cu nitica adrenalina.
Acestea fiind spuse, cred ca inca mai aveti vreme si toamna asta sa le incercati, mai ales cand vin culorile alea frumoase si lumina aramie. Sper sa va ajute detaliile si pentru mai multe informatii, ma gasiti pe Insta, aici!
Si in caz ca nu stiti ce sa mancati pe munte, va las mai jos un link cu asta!