Asa cum o zice si titlul, #32challenge a fost o provocare pe care mi-am dat-o eu, mie (eu functionez foarte bine pe provocari) in data de 5 martie, cand mi-am dat seama ca mai erau exact 32 de zile pana cand faceam 32 de ani – si, de altfel, si fix o luna calendaristica. Iar provocarea avea doua scopuri: unul de a-mi forta putin corpul sa vad ce se intampla si cum reactioneaza si altul de a arata (cumva, prin reducere la absurd), ca daca iti doresti cu adevarat si prioritizezi, nu exista scuza sau motiv pentru care nu te fi antrenat intr-o zi in care ti-ai propus.

Ei bine, cel putin asa suna in capul meu provocarea la data respectiva, si era cu atat mai interesanta pe cat se anuntau 32 zile pline de evenimente, de plecari, de munca, deci de chestii care mi-ar fi pus bete in roate si ar fi facut provocarea si mai interesanta. Dar in 12 martie am inceput sa stau in casa si deodata, proiectul a devenit mai usor de implementat si nu chiar o provocare, ci o necesitate. Cu foooarte mici exceptii, m-am antrenat in continuare in fiecare zi (si tot nu mi se pare ca e de ajuns).

Totusi, am putut trage niste concluzii dupa #32challenge, mai ales ca nu am facut asta niciodata pana acum, care sunt sigura ca ar fi fost foarte aproape de adevar si daca ne continuam vietile in mod normal. Iata-le insirate mai jos:

• A trebuit sa devin foarte creativa cu antrenamentele! Si asta mi-a placut foarte mult.

Pentru ca le aveam in fiecare zi (si acasa, de la un moment dat), mi s-a parut interesant sa le si diversific astfel incat sa nu simt ca ma plictisesc sau poate sa devina o povara. Asa incat, undeva spre finalul celor 32 de zile, chiar devenisem super entuziasmata de ce voi face a doua zi si planificam chiar si cu 2 zile inainte. De la antrenamente de kickbox, pilates, HIIT, pana la pilates, yoga, alergare, dans, si antrenamente facute de mine cu lucruri pe care le-am gasit prin casa. Si a variat si lungimea lor, minim 30 de minute – maxim 1.5h.

Foarte distractiv!

• Mi-am lucrat corpul asa cum nu am facut-o niciodata pana acum.

Desi corpul meu a trecut prin foarte multe forme de-a lungul anilor, cred ca pot declara ca dupa cele 32 (and counting) zile de cand ma antrenez in fiecare zi, este in cea mai fit forma de pana acum. Siiiiii am in sfarsit muschii fesieri pe care mi i-am dorit intotdeauna. Da, am fundul lucrat frumos, am zis-o!!! Ma intreaba foarte multa lume de exercitii pentru muschii fesieri si adevarul este ca sunt unii dintre cei mai dificili muschi din corp, pentru ca sunt si foarte lenesi. Iata, poate, o solutie! 😀

• Am avut nevoie de zile de odihna

Si totusi nu puteam sa mi le iau, pentru ca ma angrenasem in aceasta provocare. Stiam, insa, de la inceput, ca lucrurile vor sta asa si ca organismul va cere odihna prin toti porii lui. Mai ales ca stiam ca eu nu ma voi antrena usor. Asa ca mi-am planificat unele zile in care antrenamentele au fost mai mult spre refacere si mobilitate, decat pe intensitate. Astfel, am avut antrenamente de stretching, de light yoga sau de dans in fata oglinzii (desi astea se dovedeau a fi destul de intense).

• Am avut nevoie de suplimente alimentare!

Desigur ca faptul ca am fortat corpul mai tare si mai mult decat o faceam in mod normal, s-a resimtit si la nivel celular, iar oboseala se resimtea pe alocuri si din motivele astea. Pe langa faptul ca am ajustat alimentatia cu chiar si mai multa proteina si putin mai multi carbohidrati decat in mod normal, am avut crampe musculare si stari de ameteala de care a trebuit sa ma ocup. Pentru ca si asta am prevazut, am suplimentat cu vitamina d (neaparat in perioada asta mai ales), pe care o iau sub forma de spray (vezi aici) si magneziu (despre care eu stiu ca am deficit) si pe care il iau sub 3 forme extraordinar de eficiente: oral, sub forma de pastile, in bai fierbinti, sub forma de fulgi si sub forma de lotiune inainte de culcare, pentru calmarea muschilor (ambele de la BetterYou). Pentru recuperare si energie la antrenamente, am luat in perioada asta si un supliment de l-carnitina sub forma lipozomala de la Altrient.

• Mi-a intrat in obisnuinta si acum mi se pare ciudat sa nu ma antrenez intr-o zi.

Cred ca asta e cea mai misto parte. Sau nu stiu, poate e statul in casa care vorbeste si doar mi se pare normal sa fac asta in fiecare zi acasa, pentru ca imi lipseste alt tip de miscare mai continua, insa datorita acestei provocari, a devenit complet normal sa aloc 2 ore dintr-o zi acestui aspect (ma refer aici la intregul proces de antrenat, si la incalzire si la dusul de dupa si shake-ul proteic pe care mi-l fac si il beau). Nu stiu exact cum voi functiona in noul normal, oricum va arata el, dar sunt sigura ca va fi un proces de readaptare si acolo.

Acestea fiind spuse, n-am putut sa trag concluzia adevarata: daca chiar se poate, fara efort, intr-o lume normala, sa te antrenezi in fiecare zi (si aici nu ma refer la oameni care fac sport ca parte din jobul lor sau activitate principala, ci la un om cu un job, cu un extra job si cu o viata sociala). Pot trage, insa concluzia mare ca e misto tare sa te antrenezi in fiecare zi. Cred ca asta ma tine cel mai sanatoasa mental in perioada asta. Si fizic, desigur. Daca inca esti in cautare de idei pentru antrenamentele de acasa, arunca un ochi aici si vezi toata plaja.

Iar atunci cand simti ca nu poti, sa nu fortezi, sa accepti ca nu e stare de antrenat si sa faci ceva mai usor sau poate deloc. Poate voi repeta #32challenge si in vremuri mai putin tulburi.

Pana atunci, ramaneti activi si optimisti!

Vedeti aici de ce sa te antrenezi acasa: