Nu voiam neaparat sa mai scriu un articol pe tema asta si nici sa fac o serie, dar s-au schimbat niste lucruri si stari de la articolul trecut, asa ca am zis sa mi le notez mie aici, si voua, poate se mai regaseste cineva si ajuta sa stie ca nu e singur in acea situatie. In continuare reusesc sa vad o parte productiva a statului in izolare si mi-am gasit ritmul.

Iata insa cateva concluzii la cald, mai actuale, dupa 20 de zile de izolare in casa.

• Mi-am intrat intr-un ritm care mi se pare obisnuit deja si normal, folosesc sintagme precum “ne vedem diseara”, gandindu-ma ca ne vedem pe video, sau ma vad cu prieteni din strainatate (lucru pe care il puteam face si pana acum, dar cumva, nu-l faceam mai des). Stiti cum e cu obiceiurile care se lipesc dupa 20 de zile. Mi-am facut chiar si planuri pentru ziua mea de saptamana asta, acceptand astfel ca nu va fi chiar cea mai obisnuita zi de nastere.
• Nu mai am timp. Sau cel putin nu mai am impresia aia pe care o aveam de la inceput. Cert e ca mi-am aliniat programul si mi-am adaugat activitati, asa ca acum se simte fix ca in mod normal la mine: un program incarcat in fiecare zi, cu munca de birou, antrenamente, scris, research, continut pentru Social media, filmat, editat, intalniri cu prietenii, etc. Si da, am revenit la programat chiar si intalnirile online cu prietenii in plannerul meu. Si asta mie imi aduce un sentiment de normalitate care imi place.
• Mi-au revenit starile de anxietate. Alea pe care nu le-am mai avut de foarte multa vreme si pe care le cunosc atat de bine. Si asta nu ma sperie, pentru ca e normal sa fie asa. Doar ca, asa cum ziceam si in articolul trecut, credeam ca accept situatia asta fix asa cum e si ca nu ma sperie anumite lucruri. Iata ca poate doar le-am ascuns foarte adanc. Ma bucur totusi ca stiu acum cum sa reactionez la ele si stiu ca sunt trecatoare. Din acest motiv am inceput sa fac chestii mai relaxante, nu mai citesc stiri, am reluat cititul de carti in directia asta, fac exercitii de respiratie, vorbesc cu oameni care cred ca ma linistesc si mai ales, nu resping starea asta. Este normala!
• M-am obisnuit sa ma antrenez in fiecare zi si asta imi place super mult! Alternez tipurile de antrenamente, experimentez lucruri noi cu corpul meu, atat pe parte de antrenament, pe parte de nutritie si recuperare. Ma bucura nespus aspectul asta si va zic, eu chiar voi lucra la acel Beach Body, in speranta ca totul va fi bine pana atunci!
• Mi se pare mai greu sa fii single in perioada asta decat niciodata. Eu nu am problema asta in general si sunt fericita si singura, dar in perioada asta simt singuratatea. Nu stiu cum e nici in casa tot timpul cu persoana draga, dar mi se pare de notat, pentru ca cred ca s-a schimbat felul in care privim lucrurile. S-o observam doar si sa o lasam acolo.

In rest, mai mult decat altele, ma preocupa continutul pentru canalul meu de Youtube. Daca n-ai dat subscribe si iti place ce fac in general, zic sa ma urmaresti si acolo! Sa fie bine, zic!

La voi cum e? Hai sa vorbim de starile astea!