Nu e un jurnal de pandemie, dar m-am gandit sa scriu acest articol mai ales pentru ca eu sunt una dintre persoanele care vede partea pozitiva din tot ce se intampla in perioada asta. Adica ma pot bucura de timpul care ne-a fost oferit, timp pentru noi sau pentru diverse lucruri pe care nu le facusem pana acum. Si mi-a iesit o rutina destul de frumoasa in izolare, care nu mi-ar fi iesit in mod normal intr-o mie de ani inainte : reusesc sa mananc la ore fixe iar pentru mine este ideal pentru ca ma simt foarte bine si ma tine disciplinata, sunt foarte disciplinata, de altfel, cu ceea ce mananc (mai disciplinata), ma antrenez in fiecare zi si o fac la ora pranzului inainte de masa de pranz si fac lucruri care imi aduc liniste si poate pe care in ultima vreme le uitasem, in valtoarea agendei ocupate pe care toti o aveam.

Dar eu, dupa cum stiti, sunt persoana care face multe intr-o zi si sunt extrem de activa, de obicei, nu acasa. Asadar, mi s-a schimbat stilul de viata si sunt lucruri pe care le-am remarcat in ultima saptamana pe care simt nevoia sa le semnalam acum, cand inca nu ne intra in obicei si inca putem face ajustari, dat fiind ca inca suntem in proces de adaptare (si acceptare). Poate ca le-ati observat deja sau poate nu, iata ce revelatii am avut eu:

• Mi s-a oferit timp si m-as putea obisnui cu asta. Eu sunt o persoana foarte repede adaptabila si asta ma ajuta in aceste momente de cumpana. Dar, pentru ca imi insusesc niste obiceiuri foarte repede, cred ca imi va fi si greu sa revin la cele vechi. Ma rog, fie vorba intre noi, nu cred ca vom mai reveni la ce era, ci la ceva ajustat. Cert este ca deja m-am obisnuit cu ritmul lent si linistit in care imi beau cafeaua dimineata si apoi imi gatesc micul dejun si apoi fara graba, s-a facut ora de asezat la birou. Sau chiar si cu timpul scurt in care ma pregatesc de antrenament si apoi fac dus si ma alint cu toate cremele post-antrenament. Nu mai zic de munca, oare o sa ne dam seama toti la un moment dat ca se poate mai bine pe mail sau pe zoom, din confortul casei noastre?
• Stau prea mult cu ochii in ecrane: Asta in primul rand pentru ca timpul pe care l-as fi folosit transportandu-ma de la un loc la altul, l-am inlocuit tot cu timp pe care il petrec cu un dispozitiv in mana, fie el telefon, laptop. Nu mai zic de ridicatul de la biroul de acasa, de care uit. Asta ma oboseste foarte tare, in primele zile m-am speriat de ochii rosii pe care ii aveam seara. Daca totusi sunteti si voi in situatia mea, am gasit o mica solutie de combatere: cele trei mese din zi mi le iau acum pe balcon, cu ochii in zare, la aer curat, deconectata de tot ce inseamna dispozitive.
• Am inceput sa dezvolt un FOMO (fear of missing out) – care cu siguranta nu era acolo inainte de izolare.  Mai exact, imi verific telefonul foarte-foarte des si citesc informatii de la oamenii pe care ii urmaresc mai mult decat as face-o in mod normal, pentru ca neavand televizor si neavand nici discutiile de la munca sau din alte contexte cu alti oameni, am impresia ca voi rata daca se intampla ceva important in lumea asta, legat de virus si nu numai. Si pentru asta am gasit solutia sa am ore programate in care sa las telefonul deoparte, dar si ore programate in care citesc stiri, si alea din surse sigure si eventual pozitive. Ma ajuta si gandul ca daca e ceva grav, ajunge informatia la mine.
• Oricat de activa as fi, mi-a scazut efortul pe care corpul meu il face intr-o zi –  Eu de 2 saptamani ma antrenez in fiecare zi, iar statul acasa face asta cu atat mai usor pentru mine. Insa. chiar si asa, nu imi fac pasii pe ziua respectiva si mi-am dat seama si ca necesarul caloric de care are nevoie corpul a scazut in izolare. Mi-este mai putin foame, am tendinta sa mananc mai putin, ca si cantitate, dar mai mult emotional, daca n-am activitate. Solutia este sa ajustam si mancatul la noul…stil de viata sa-i zicem. Si in plus, sa incercam sa aducem pasii aia inapoi in viata noastra cumva. Eu m-am hotarat dupa aceasta saptamana de proba, pe langa antrenamentul din ziua respectiva, sa mai fac si gimnastica dimineata. Asa, de inviorare.
• Apropos de mancare, imi portionez mai bine mancarea. Si sper ca asta sa fie o invatatura super misto pe viitor. Daca pana acum nu puteam sa stau in casa cu ceva care imi place fara sa-l mananc, cum ar fi un borcan de unt de arahide, acum sunt foarte atenta si mananc in fiecare zi cate putin din acel lucru. Poate ca e o panica de s-a activat in subconstient ca trebuie sa fiu mai conservatoare cu mancarea in aceasta izolare, poate ca stie creierul ca e acolo si asta e reconfortant pentru el, nu stiu. Cert e ca asta poate crea avantaje in felul in care privim mancarea.
• Mi-e ok in izolare (deocamdata). Si asta ma surprinde. Ma surprinde pentru ca imi plac toate activitatile mele si imi plac oamenii si mi-e dor de ei. Insa reusesc sa ma bucur realmente de etapa asta in care suntem, chiar daca e diferit. Mi se pare ca e diferit intr-un sens care ne ajuta sa lucram la noi si imi place foarte tare ca mai toata lumea isi concentreaza deodata atentia catre sanatatea mentala si fizica, lucruri pe care eu le promovez de multa vreme. Mi se pare minunat.

Toata lumea s-a linistit si are timp de introspectie. Toata lumea vrea sa faca miscare si asta ma bucura din tot sufletul. Sper sa ajungeti sa va bucurati si voi, pentru ca aceasta perioada de izolare e o perioada cum nu cred ca o sa ne mai fie dat sa fie. Oricat ar dura, este special si poate ca ar fi bine sa o luam fix asa, cu bune (ca cu rele o acceptam deja), sa vedem partile ei bune si sa profitam de toate lucrurile pe care o sa ne invete. Ne va invata lucruri despre cine suntem, cum functionam cand nu mai depindem de factori externi, cum ne descurcam cand nu mai putem sa depindem de factori externi si mai ales, ne va transforma in niste oameni mai interesanti, cel putin, daca nu in niste versiuni mai bune ale noastre.

Hai sa fie bine!

P.S: Pentru Tips&tricks pentru perioada asta, am facut si un video pe Instagram despre cum sa fii productiv acasa, link aici.