Inchei un an care a fost extraordinar de frumos, din foarte multe puncte de vedere. As puncta faptul in mod specific faptul ca a fost un an in care am iesit din zona de comfort mai mult decat oricand si am facut lucruri pe care nici macar nu le luam in considerare in urma cu cativa ani. Apoi, la fel de important, m-am revazut cu oameni dragi din trecut mai mult decat in alti ani si e extrardinar sa-i revezi cu o alta rezonananta, alta energie si alta perspectiva. Dar in tonul iesirii din zona de confort, articolul este despre faptul ca am ajuns la 12 luni de #1month1challenge, proiect care s-a dovedit a fi una dintre cele mai misto idei care mi-au venit si pe care le-am implementat vreodata. Si ziceam ca voi trage si niste prime concluzii dupa adunarea lunilor cat un an. 

Ce m-au invatat 12 luni cu 12 sporturi diferite? 

• Ca iesirea constanta din zona de confort te face neinfricat. Am iesit mult din zona de comfort in ultimii ani, in tot procesul asta de slabire, de  schimbare a alimentatiei si a perspectivei asupra vietii. Dar realmente, ceea ce s-a intamplat in lunile de #1month1challenge a fost pur si simplu minunat, pentru ca fiecare sport era noi si ma aducea in fata unei situatii in care sa invat lucruri despre mine la care nici nu ma asteptam. Si tot iesirea din zona de comfort te invata sa-ti depasesti frici. Doar facand acel lucru de care iti este frica sau pe care crezi ca n-ai fi niciodata capabil sa-l faci. Si ce frumos e fara frici! 
• Mi-am deschis mintea si sufletul mai mult decat am facut-o vreodata. Si o sa va rog sa nu cititi asta gandindu-va ca zice asta o persoana ca mine, deschisa si sociabila. Pentru ca inainte de acest #1month1challenge, si mie, ca oricarui om, imi era rusine sa intru in vorba cu oameni straini, sa deranjez, sa intreb mai multe. Cand de fapt, limitarile sunt doar in capul nostru, oamenii sunt mai mult decat deschisi sa impartaseasca din valorile in care cred si din informatiile care pot ajuta pe altii mai departe. Deschiderea de care va povestesc se manifesta in felul in care privesc acum orice interactiune noua si orice sport nou pe care il incerc. Nu stiu daca e vreo provocare sau vreo situatie pe care sa o refuz de “rusine” sau pentru ca “nu e normal”. Iar in momentul in care esti atat de deschis catre orice, lucrurile frumoase pur si simplu vin catre tine. Pentru ca stii sa le primesti. 
• M-am convins ca miscarea face parte din noi, insa nu orice miscare e pentru toata lumea. Farmecul acestui proiect este sa descoperim impreuna sporturi pe care oricare dintre noi le poate incerca. Si adevarul e ca unele dintre cele 12 sporturi au fost super pe “filmul meu”, altele mai putin. Si asta e complet in regula, pentru ca sunt sigura ca sunt oameni care au rezonat si cu alea cu care eu m-am inteles sau care mi-au placut mai putin in #1month1challenge. Cert e ca am intarit ideea cu care am plecat la drum la inceputul proiectului: important e sa gasim ceva care ne place si la care ne intoarcem cu drag. Si acum sunt cu atata mai sigura ca e ceva pentru fiecare. 
• Mi s-a reconfirmat ca oamenii care fac sport sunt intr-un fel. Un fel frumos tare. Din toata povestea asta, cred ca cel mai recunoscatoare sunt pentru oamenii faini pe care am avut sansa sa-i cunosc in toate lunile astea si cred ca nu degeaba mi s-a asezat drumul catre ei. Faptul ca am ramas in legatura cu oameni valorosi, care au valori si convingeri puternice si misto, ba chiar mi-am facut prieteni dupa prima parte a acestui proiect, este cea mai frumoasa surpriza si un lucru extraordinar. 
• Ca pot (fizic si psihic) mai mult decat cred ca pot. Si asta e valabil pentru fiecare dintre noi. Mi-am depasit mai multe limite si bariere in ultimele 12 luni in acest proiect decat in ultimii 4 ani adunati. 

Pentru toate de mai sus si multe alte bucurii marunte care au aparut de-al lungul acestui proiect, am decis ca nu ma voi opri aici.

In 2020, deschid sezonul #1month1challenge 2.0 cu mult entuziasm, cu idei noi de continut si sper cu multa inspiratie pentru voi.

Sa fie calm si frumos, cu miscare si sanatate!