Cu siguranta drumul pe care am apucat in ultimii ani mi-a schimbat aproape in intregime perceptia asupra…vietii, in general. Si asupra lucrurilor pe care trebuie sa le facem, ca sa ne fie bine. Si as vrea sa putem elimina din limbajul nostru acest trebuie, inutil, de altfel, pentru ca…stiti ce?…nu trebuie sa…nimic din ce nu ne face fericiti.

Scriu dintr-o perspectiva usor impotriva deciziilor care nu ne apartin, dar le luam dintr-o dorinta de a fi unitari cu ceilalti, de a apartine. Si, de-a lungul timpului, au ajuns la mine dintre cele mai diverse “trebuie sa”…fii intr-un fel ca sa te placa nu stiu cine, sa faci asa, daca vrei sa fie bine, sa mananci neaparat nu stiu cum ca sa slabesti (asta e preferata mea). Apoi sunt alea grave…. trebuie sa te fi casatorit pana la varsta asta sau sa faci copii intr-un an-doi. 

Din nou, nu trebuie nimic. In procesul de invatare sa ma iubesc si sa ma respect, am inteles asta foarte clar. Nu trebuie sa fac nimic din ce nu-mi aduce fericire, liniste sau un beneficiu. O mai zic o data: fericire, liniste sau un beneficiu. As vrea sa va ganditi daca incadrati actiunile la vreuna dintre aceste categorii, data viitoare cand va simtiti constransi sa faceti ceva ce nu va doriti sau cineva va acuza ca n-ati facut si intrati in modul de aparare. Desigur, doar daca vreti, nu trebuie sa va ganditi la asta.

Si sa nu ne intelegem gresit. Nu vorbesc de rebeliune si nici de nerespectat reguli de conduita sau de trait in societate. Nu e vorba despre asta. E vorba de asumare. Nu zic sa ne razvratim si nici nu zic sa aruncam cu rosii in oamenii care fac lucrurile traditional. Dar daca alegi sa lucrezi intr-un loc, alegi sa fii acolo – bineinteles ca vei respecta normele respectivului loc de munca. Si stii…nu trebuie sa ramai la acel loc de munca daca nu esti fericit sau nu-ti aduce un beneficiu. Ce ziceam mai sus.

Daca alegi sa fii intr-o relatie, bineinteles ca ii vei respecta deciziile si veti ajunge la o cale de mijloc, fiecare venind cu tabieturile lui, insa NU, nu trebuie nici sa constrangi persoana cealalta sa se muleze dupa tine si nici nu trebuie sa iti schimbi toata viata pentru ca a aparut cineva noi.

Cand e vorba de mancare, singurul lucru pe care il recomand este sa gasesti ceea ce functioneaza pentru tine. Chiar si perceptia ca trebuie sa mananci un anumit numar de kilocalorii mi se pare gresita sau ca e necesar sa respecti niste reguli invatate din strabuni (cum scriam aici). Poti sa vezi ce se intampla daca mergi pe acea recomandare, poti incerca, dar nu e obligatoriu nimic. As vrea sa nu mai ajungem sa uram mancarea doar pentru ca vrem sa dam cateva kilograme jos.

Ideea e ca as vrea sa avem curajul sa ne ascultam si sa respectam ceea ce ne dorim mai mult decat sa inchidem gura si ochii si sa ne lasam purtati de val. Daca am face doar lucrurile care “trebuie” probabil ca am fi foarte nefericiti tot timpul. Parerea mea. As vrea sa avem curajul sa traim fix asa cum ne dorim,  langa oameni cu care rezonam, facand lucruri care ne fac fericiti. Si mai ales, as vrea sa spunem cand nu vrem sa facem niste lucruri sau cand suntem nefericiti. Asumat. Responsabil.

Sunt Andreea, am 31 de ani, sunt necasatorita, nu am copii, nu mi-am cumparat casa si nici masina, caut noi experiente si trairi in fiecare zi, imi dau aproape toti banii pe calatorii si visez sa vad lumea asta toata. Nu stiu cum trebuia sa fiu, stiu doar ca sunt fericita asa.

Nu trebuie nici sa-mi dati dreptate. Doar zic.