E amuzant cum ca exista multe perceptii despre ce se intampla atunci cand ajungi la 30. Pentru unii e despre trecerea la un nou deceniu si ii sperie 3-ul din fata, pentru unii e un semnal de alarma ca n-au facut ceea ce credeau ei ca o sa faca pana la 30 sau ce face lumea de obicei pana la 30, iar pentru altii e despre descoperirea unei noi vieti, aceea pe care nu au trait-o pana la acea varsta. Ei bine, eu nu ma incadrez in nici una dintre aceste categorii, desi tind sa fiu cu un picior in cea din urma categorie, dat fiind ca ma simt la peste 30 mai bine decat m-am simtit vreodata: sanatoasa, tanara, plina de viata, incredere si curaj.

Si acest articol nu e acel articol in care o sa spun ce am invatat in 31 de ani de viata, cum s-ar preta intr-o zi aniversara, ci e ACEL articol in care povestesc ce am invatat si ce am realizat dupa ce am implinit 30 de ani, acest an minunat in care mi-au iesit atat de multe lucruri frumoase in cale.

• Sa spun lucrurilor pe nume. Poate ca nu suna a mare lucru, dar este foarte eliberator sa reusesti sa exprimi lucrurile fix asa cum sunt, asa cum le crezi, asa cum ti le doresti, clar si raspicat, fara teama de esec, fara rusine, fara sa ne gandim constant “oare il va supara pe celalalt” sau “va fi de acord cu mine?”. Pentru ca am inteles, in sfarsit, ca sta in puterea fiecarui om sa isi asume reactiile si sa digere si sa accepte adevarul sau sa schimbe ceva. Si culmea este ca, desi principalul avantaj este faptul ca sunt onesta cu mine, si ceilalti oameni apreciaza foarte mult aceasta pozitie transparenta. Desigur, tonul si atitudinea cu care spui lucrurile conteaza intotdeauna.
• Sa-mi iubesc corpul cu adevarat. Da, vine pe fondul unor procese indelungi care au inceput acum mai bine de 4 ani, cu multa automotivatie, multa lectura si mult devotament in a aplica tehnicile de iubire de sine. Dar in ultimul an, am avut ocazia sa descopar ca ma iubesc cu adevarat, culmea, nu cand eram in cel mai fericit moment din punct de vedere fizic (dupa ce am slabit 26 de kg), ci in cel mai nefericit, cand, in urma unor dereglari hormonale, m-am ingrasat 7 kg intr-o luna, mancand sanatos. Si mi-am dat seama ca ma iubesc dincolo de estetic, si chiar si cu un corp care cateodata nu te asculta si parca lucreaza impotriva ta. Si cred ca iubirea asta e si singurul lucru care te salveaza si te ajuta sa cresti.
• Sa gatesc. Desi nu gateam nimic pana sa fac 30 de ani (dar nimic), mi-am descoperit o noua pasiune pentru asta in ultimul an, odata cu urmarea cursului de tehnician nutritionist si discutiile despre ce si cum sa mancam. Totul mi se pare atat de interesant acum, incat nu exista saptamana in care sa nu incerc ceva nou si sanatos de mancare. Mai mult, ma auto-proclam fara modestie sefa la micul dejun (vezi aici retete, in caz ca le-ai ratat). Ai mei parinti inca isi fac cruce cand mananca ceva gatit de mine, doar sa stiti.
• Sa am rabdare. Cine cunoaste cel putin un berbec, stie ce proces anevoios poate fi cel cu castigatul de rabdare. Am pornit de la un om care atunci cand isi punea ceva in cap, voia sa se intample ATUNCI, care cand pleca in vacanta, se gandea mereu cum o sa fie acolo pana la ultimul detaliu, pentru ca nu avea rabdare sa vada chiar cum se desfasoara lucrurile. Si de cele mai multe ori era dezamagit. Si abia anul asta, la 30 de ani, am realizat ca am ajuns sa fiu omul care isi lasa timp sa se entuziasmeze, si o face cand lucrurile se intampla, cu o bucurie care face sa sara inima din piept. Care trage pentru lucrurile pe care si le doreste, cu acelasi entuziasm, dar intelege ca ele se intampla cand trebuie. Si care stie sigur ca ele vin si are rabdare pana se intampla.  Rabdare pentru vindecare, rabdare cu timpul.
• Sa am curaj.  Este o chestiune foarte generica, stiu. Si curajul sau varietatile lui sunt foarte diferite pentru fiecare dintre noi. Pentru mine, curajul de care zic se refera la curajul de a incerca lucruri noi, de a iesi si mai mult din zona de comfort, mai mult decat am facut-o vreodata. Pentru ca stilul de viata sanatos pe care l-am adoptat a devenit parte din mine si nu s-a simtit ca si cum as fi facut asta. Au fost eforturi de-a lungul anilor, repetitive, devenite obiceiuri, dar nu le-as incadra la iesire din zona de comfort. Ei, anul acesta, la 30, mai ales prin proiectul #1month1challenge, m-am simtit mai curajoasa decat am fost vreodata, pentru ca am reusit sa scap de fricile nejustificate pe care le construia mintea mea si ma opreau din a evolua. Si asta aduce fericire.

30’s are not the new 20’s…si asta pentru ca si anii aia au avut farmecul lor aparte, cu toate nebuniile, distractiile si deciziile pripite. Dar cu siguranta sunt ceva special, altceva. Sau poate ca e doar capacitatea de a ma bucura de tot ce mi se intampla, indiferent de etapa, moment, loc sau oameni din jur. Mai adaug aici si ca am trait poate cele mai intense simtiri la 30, strans legate de calatoria in Japonia. Dar asta se invata tot odata cu varsta…

Si pentru ca am primit atatea lucruri frumoase in ultimul an, nu imi doresc altceva la 31 decat sa dau inapoi si sa ofer fericire mai departe. Asa ca mi-am donat ziua de nastere in proiectul “Daruieste ziua ta” al Andreei Tamas. Am avut aseara alaturi oameni extraordinari, care m-au ajutat sa pot oferi o donatie cat mai mare catre Kinetobebe, centrul de recuperare medicala pentru copii. Multumesc Andreea si gasca Daruieste ziua ta pentru ca faceti asta posibil, Journey Pub, DJ Gaby, Gabi Bobirnea, Cristina si Royal Rose pentru aranjamentele florale, Creative Mark si Izabela pentru super aranjamentul de baloane, Adrian Ivan pentru foto, Irina Nita pentru make-up, Olympus Romania, Cabina Foto Fun, Plantini.ro, Restaurant Voila, El Torito, Veganzza pentru super tort, Nood Food, Love Birds, Fitbit, Bonne Heure, Crama Trantu, Loca Guilfree Cakes & Pastry, Liane Claudiu Ionita & Andrei Toader si Maximilian Muntean pentru partea de entertainment.

Daca vrei sa-mi faci un cadou sau simti ca vrei sa faci o fapta buna, poti sa lasi o donatie catre Asociatia Kinetobebe, aici RO06BACX0000001586138001, cu mentiunea: Donatie aniversare caritabila Andreea Irimia. Toti banii vor ajunge la Kinetobebe, centru de recuperare medicala pentru copiii care au deficiente neuromotorii, transformandu-se in burse de terapie.M-as bucura sa fim cat mai multi!

Hai 31! Fiind numar prim, simt ca-l va bate la fund pe 30.