Cand m-a intrebat lumea ce sport fac luna asta si le spuneam de squash, ori nu stiau ce e, ori ma intrebau daca e sportul ala de-l vedeam in filme jucat de bogatasi. Ceea ce m-a amuzat, pentru ca n-am privit niciodata asa aceasta alegere pentru luna asta. Da, am ales squash ca sportul cu numarul patru din proiect si ultimul pe anul 2018 si a fost o luna pe cat de intensa, pe atat de misto. M-am dus cu gandul si cu fizicul inapoi la sportul de performanta, iar acolo e mereu un loc special in care imi place sa ma intorc.

Ca sa incep cu inceputul si cu teoria, squash-ul este un sport cu racheta care se joaca in interior, care, desi l-ai asemana la o prima vedere cu tenisul (dat fiind ca se joaca cu racheta, in doi sau patru jucatori), tehnica lui aduce mai mult cu cea din badminton. Am aflat si eu, abia acum, ca exista doua tipuri de squash: american si britanic, la care exista diferente atat de teren, cat si de punctaj si de folosire a peretilor laterali si/sau tavan. Eu m-am antrenat pe teren de tip american, varianta care e mai tehnica si mai rapida, la ActivSquash.

Cum a fost aceasta luna fantastica, ce mi-a placut si ce anume recomand cand vine vorba de squash, in mai multe cuvinte, mai jos:

Lucrul cu un antrenor. Mai mult de cand m-am apucat de aceste provocari lunare decat oricand pana acum, apreciez enorm si mi se pare indispensabil sa incepi orice sport prin invatarea lui corecta, de la un antrenor, care iti explica de ce si mai ales cum sa faci miscarea corect, ca apoi sa joci mai departe intr-un mod eficient. Da, foarte multe lume merge la squash de placere si il joaca instinctiv, dar faptul ca l-am avut alaturi pe Bogdan ca antrenorul meu, cred ca a facut o super diferenta. Va povestesc mai tarziu si despre cat de misto e Bogdan. Antrenamentele cu el au fost structurate progresiv, astfel incat sa invat instinctiv miscarea de miscare a rachetei, sa ma dezvat de alte obiceiuri in joc (surprinzator, am in continuare  niste tendinte de la handbal, care in squash s-au dovedit a fi contraintuitive), sa invat miscarea corect si abia apoi sa joc squash cu adevarat.

Intensitatea antrenamentelor. Mi-am amintit acum ca imi scrisese cineva pe Facebook ca pentru mine aceste provocari nu sunt cu adevarat provocari, pentru ca eu oricum le pot face. Si apoi mi-a venit in minte cat de transpirata si desfigurata ieseam de la antrenamentele de squash. Deci, ca sa stabilim odata si bine, pe mine aceste sporturi ma scot TOTAL din zona mea de comfort, lucru pe care  mi l-am asumat de la inceput si care chiar imi place extraordinar de mult. Si, asa cum ma asteptam cand am ales squash, antrenamentele au fost suuuuper cardio, ajungand sa consum si pana la 800 kcal pe un antrenament mai intens. Bineinteles, ma ajuta deprinderea mea sportiva, insa odata cu acest squash mi-am lucrat picioarele, fundul si bratele asa cum nu s-a intamplat niciodata intr-o sala de fitness.

Placerea jocului si competitivitatea. Aici ajung la partea aia de intoarcere la sportul de performanta. Adica, mai mult decat antrenamentele intense care mi-au adus aminte de acele antrenamente de la handbal, mi-a amintit si de placerea de a juca si de competitie, fie ca e vorba de competitia cu mine (sa dau mai mult, sa ma concentrez pe joc, sa gandesc strategic), fie ca e vorba de adversar, pe care trebuie sa-l urmaresti, sa-i anticipezi miscarile, sa gandesti cu doua miscari in avans. Este extraordinar. Si asa cum se intampla in foarte multe sporturi, jocul mai bun il face acela care gandeste mai limpede si e mai relaxat, nu cel mai bine pregatit fizic.

Un lucru e cert: este genul de activitate in care te poti si relaxa si distra cu prietenii, dar in care poti lucra full body si scoate toxinele din corp si produce endorfine cat cuprinde. Este un sport care vine cu atatea beneficii, incat nu stiu cum de nu este promovat mai mult. Incercati-l! Atat va zic.

Si cum va recomandam sa incercati cel putin cateva sedinte cu antrenor, trebuie sa va povestesc despre Bogdan de la ActiveSquash, care pe langa faptul ca e super talentat si ca e campion national si international multiplu la karate, este un om extraordinar de misto. A scos untul din mine si a tipat, dar asta pentru ca si-a dat seama ca asa functionez eu mai bine, pe presiune. Ne-am distrat si am facut misto-uri, dar am invatat intr-o luna cat altii in trei si am plecat super multumita de rezultate dupa fiecare antrenament.

Si iata ca, inca o data, reiterez beneficiul numarul 1 al proiectului pe care l-am inceput: ca ajung sa cunosc atatia oameni misto! Vezi si cum a fost la BodyShape, la Krav Maga si la catarat.

Atat pe anul acesta, ne vedem cu #1month1challenge anul viitor, cand voi incepe in forta inca din ianuarie. O sa fie minunat!