M-ati tot auzit in perioada asta (prin auzit ma refer in special la retelele sociale) vorbind despre krav maga, ca activitatea sportiva numarul 2 din proiectul meu #1month1challenge. Astazi se incheie o luna intensa, in care cu siguranta am invatat o gramada de chestii si mai ales, am iesit din zona de comfort. M-am bucurat sa aleg scoala IKMF Krav Maga Dacians pentru a incerca acest sport si, desi voi trece mai departe la alte sporturi, sunt aproape sigura ca nu va fi ultimul meu contact cu ceea ce inseamna krav maga.

Asadar, pentru multele figuri intrebatoare pe care le-am primit in momentul in care am spus ca m-am apucat de krav maga, simt nevoia sa descriu putin acest sport. Krav maga inseamna “lupta de contact” in limba ebraica, iar originile ei stau la armata isreliana, care a dezvoltat tehnici de aparare bazate pe reflexe si miscari naturale, aplicabile si adaptabile in orice situatie, indiferent de varsta, conditie fizica, aptitudini, etc.

Acum, dupa trei saptamani, cred ca oricine are nevoie sa invete principiile elementare din krav maga, insa, in acelasi timp, cred ca antrenamentele de acest gen sunt pentru cei care vor sa se autodepaseasca si sa nu devina victime in cazul unui atac. Si ma refer aici atat la intensitate, cat si la placerea de a face tipul asta de miscare. Dar sa va spun ce mi-a placut:

• Antrenamente intense: plecasem la drum cu gandul ca va fi multa tehnica si ca la nivel de punere in miscare si solicitare a muschilor, va fi prea light pentru mine. Ei bine, nu e deloc light, prin simplul fapt ca stai intr-o continua miscare, dar si prin exercitiile aditionale pe care le faci in afara tehnicilor de aparare: coreene, plansa, flotari, etc.
• Cursivitatea miscarilor si modul de predare: sau mai bine zis, modul de predare a facut ca lucrurile sa fie usor de urmarit si replicarea miscarilor sa fie naturala. Bogdan de la Dacians a fost cel care m-a ghidat in aceste saptamani si, desi incepatoare, m-a ajutat sa tin pasul cu restul cursantilor destul de rapid. Nu zic ca eu n-am nici un merit pentru asta, insa pentru mine este foarte important sa inteleg de ce unele lucruri se fac intr-un fel, ca sa le pot face bine. Si aici am primit toate raspunsurile de care aveam nevoie, fara sa apuc sa pun intrebarea.
  Reporting from the krav maga month of my #1month1challenge: the chicas are pumped & and ready for defence!
• Simularea situatiilor reale. Ceea ce a insemnat ceva mai multa violenta decat ma asteptam, pe alocuri, insa simularea situatiilor asa cum s-ar intampla in cazul unui atac real mi-a placut foarte mult. Asta si pentru ca krav maga-ul are la baza o regula simpla: sa nu te ranesti. Mi-a placut mult aceasta diminuare a menajarii in executie, ca sa ma exprim finut. Pentru ca, realmente, daca vrei ca instinctele de aparare sa se dezvolte, trebuie sa le tot repeti si pe o miscare reala, de la o persoana reala, care se presupune ca nu gandeste chiar limpede, ci condus de adrenalina, de nervi, bautura sau altele. Aici ajungem la micile vanatai pe care e posibil sa le fi vazut pe mainile mele, pe care le-am facut jucand rolul de atacator, cu cutitul de simulare. Ce am invatat este ca o aparare buna face ca agresorul sa se raneasca, iar vanataile au aparut si pentru ca ma invinetesc usor si pentru ca am vrut sa “ma calesc” si nu mi-am pus aparatoarele care mi-au fost puse la dispozitie. Fetelor, nu e chiar asa rau, se poate si fara durere si calire.
• Oamenii. Comunitatea celor care practiva krav maga m-a suprins de cat de primitoare este. Poate ca m-am dezobisnuit cu acest fair play, pentru ca mi se pare ca in fitness, de exemplu, exista o anumita individualitate si o retinere in a impartasi informatie gratuit. Mi-era dor de acest altruism in sport si poate e si de la faptul ca orice informative utila legata de krav maga poate salva viata cuiva. Sau poate e pur si simplu de la oameni.

Asa cum ziceam, nu vad motive pentru care sa nu incerci krav maga, dar se prea poate sa nu fie genul de efort pe care sa vrei sa-l faci de doua ori pe saptamana. De aceea recomand tuturor sa mearga la un prim antrenament sa vada cum e. Dacians este, de exemplu, foarte aproape de metrou, iar antrenamentele sunt destul de devreme ca sa mergi inainte de birou (7 am – martea si joia) sau suficient de tarziu (9 pm – lunea si miercurea) astfel incat sa poti ajunge lejer si dupa munca.

Astazi inchei luna doi din #1monthchallenge, cu ultimul antrenament de krav maga, si ma pregatesc de urmatoarea provocare.

Cine ghiceste ce va fi? 😀