Da, recunosc, titlul asta l-am pus pentru clickbait, dar nu e departe de adevar. Chiar m-am ingrasat nitel si pentru ca tendinta a fost pentru o secunda sa ma panichez, asa cum obisnuiam sa reactionez odata la asta, am decis sa scriu acest articol, mai ales pentru ca n-am mai vorbit de mult de transformarea corpului si tot procesul de slabire, dar si pentru ca n-am mai facut de mult referire la mindset-ul cu care plecam la drum si pe care trebuie cumva sa-l mentinem pe parcurs.

Cum ziceam, m-am ingrasat vizibil, lasand la o parte numarul de kilograme, intr-o perioada destul de asumata, in care ma asteptam sa se intample asta. Totusi, asta nu inseamna ca nu a fost o perioada neobisnuita. Sunt prima care ar putea sa se panicheze foarte repede pe faptul ca m-am ingrasat si poate si cea mai indreptatita, pentru ca, in teorie, fac toate lucrurile cum trebuie: mananc sanatos, nu mananc dulciuri (zahar procesat), nu beau alcool, fac miscare la un nivel peste medie si sunt mereu activa. Totusi am reusit sa adun din nou depozite de grasime de care scapasem si  un numar de kg pe care il credeam de mult apus. Si credeti-ma, as putea sa ma oftic foarte tare ca m-am ingrasat cateva kilograme in cateva saptamani, cand m-am chinuit ani de zile sa le dau jos. Dar am decis sa nu o fac. Si sa va zic de ce!

Undeva pe la inceputul lunii aprilie, mi-am schimbat tipul de antrenament, cu scopul de a pune masa musculara si ulterior, sa mai ard din grasime (pana acum am indreptat toate eforturile catre slabire). Lucru care a mers foarte bine, am pus si masa musculara (reflectata si ea in numarul acela de kg), insa am acumulat si masa de grasime, ceea ce era normal sa se intample. Despre aceasta perioada de “bulking”, cum se numeste, o sa povestesc intr-un articol separat, insa, ceea ce este de mentionat in tot acest proces, a fost nevoie sa mananc mai mult, pentru ca 1. imi era foame incontinuu si 2. ca sa cresti in masa musculara, trebuie sa mananci bine si ce trebuie – mai multe proteine. Si chiar daca aveam o alimentatie corecta, am mancat cantitativ mai mult, mai des si seara, dupa antrenament (deci inainte de culcare). In plus, am introdus si anumite alimente – cum ar fi fructele uscate, care nu isi aveau rostul in poveste, pentru ca au zahar.

Asadar, o etapa neobisnuita pentru mine, mai ales ca in ultimii ani, tot ce am avut in plan a fost sa slabesc. Si acum m-am uitat cum pe zi ce trece, ma faceam tot mai fluffy si mai mare. Dar din nou, era asumat. Toate deciziile pe care le iau legate de corpul meu, le iau documentat si asumat. Si cred ca am trecut prin atatea etape cu el, incat ma pot “juca” cu el. In scopuri de documentatie, desigur si niciodata nesanatos. Apoi a urmat o perioada foarte aglomerata la munca, in care n-am mai mers la sala, am facut cateva antrenamente doar acasa. Iar asta nu a ajutat. Cum nu ajuta nici nici faptul ca metabolismul se misca un pic mai lent, odata cu maturizarea organismului.

Totusi, ajung la subiectul articolului de astazi. Odata cu tot ce am mentionat mai sus si tot acest proces, mi-am adus aminte cat de repede se duce corpul inspre zona lui de confort. Si mi-am adus aminte ca pentru cei care trec prin diverse transformari, fie ele de slabire, ingrasare, diverse afectiuni si recuperari, este al NAIBII DE GREU. Si este un proces de la care nu poti sa iei pauza. Si poate nu am zis-o destul de clar pana acum, dar odata ce l-ai inceput, daca nu il faci stil de viata, te pacalesti ca poti fi la fel ca toata lumea. Acest articol este pentru cei care au puterea sa se cunoasca si sa accepte ca sunt diferiti. Celor care muncesc zi de zi pentru a mentine niste lucruri asumate, pentru ca lor nu le vine usor, asa cum poate le vine altora. As vrea doar sa le zic ca nu sunt singuri.

Si mai ales, ei sunt cei care stiu ca vor exista pasi inapoi si etape mai grele, ca nu intotdeauna vor iesi lucrurile asa cum isi doresc si ca intotdeauna va fi nevoie sa faca un efort sau doua in plus fata de alte persoane. Si nu renunta. Ci se urca la loc pe cal, vorba americanului. Iar asta ii face invingatori.

De cate ori nu am renuntat si eu in trecut, doar pentru ca o zi am mancat ceea ce nu trebuia. Sau de cate ori m-am simtit dezamagita de mine ca m-am abatut de la drum. Da, m-am ingrasat, dar sunt perfect ok cu asta. Pentru ca e o etapa, asa cum au fost multe altele, si trebuie luata ca atare. Pentru ca am toate cunostiintele si deja exercitiul de a le da jos. Pentru ca nu e despre asta. Sa ne simtim bine cu noi, zic, si sa ne bucuram de toate lucrurile care ni se intampla, indiferent ce inseamna asta. Sa luam lucrurile cu calm si mai ales, sa avem rabdare cu noi. Zambeste, ia-o ca pe o provocare, intoarce-o in favoarea ta! Nu te fugareste nimeni, nu-ti pune nimeni pistolul la tampla.

Tu de ce sa pui presiunea asta pe tine?

P.S: Strans legat de asta, dar si pentru ca mi-era dor,  m-am bagat din nou in dieta ketogenica, despre care am scris aici. Totusi, pana sa ma adaptez la ea, ma asteapta niste zile mai dificile, cu nervi, lipsa de energie si de putere de concentrare, ameteli. Sa aveti rabdare cu mine, da?