Am descoperit acum multi ani de zile ca neputinta de a spune “nu” este cu adevarat o problema, cand trageam de mine sa ma impart intre mai multi prieteni, intre milioane de lucruri de facut si oameni de satisfacut. Si ma obosea teribil. Mai ales ca determinarea de a face acele lucruri nu venea din interiorul meu, nu venea dintr-o dorinta de a face lucruri pentru mine, asa cum se intampla acum, ci venea dintr-o nevoie de a fi pe plac oamenilor, de a satisface, de a dovedi ca pot si mai ales dintr-o neputinta de a spune nu. O neputinta fizica si psihica. Spuneam da automat, fara sa ma gandesc daca pot, daca imi convine, daca mi se potriveste, daca mai pot duce. Iar asta imi fura, la sfarsitul zilei, toata energia. Ca sa nu mai zic de cate ori am cazut iar in extrema mancatului nesanatos, tot de la lipsa acestui exercitiu. Iar atunci cand am reusit sa invat sa spun nu, a fost momentul in care am descoperit ce inseamna sa ma ascult si sa ma pot bucura de propriile alegeri. A fost de altfel, printre primele decizii sanatoase pe care le-am luat si de acolo au pornit multe altele.

Asadar, atunci cand am inteles ca trebuie sa invat sa spun nu, am inceput de la lucrurile mici. De la a refuza prieteni care ma invitau in oras atunci cand ma simteam obosita, la a refuza sa fac un task pentru unul dintre colegii mei doar pentru ca ma rugau frumos, la a refuza ceva de mancare daca nu-mi placea, chiar daca riscam sa fiu nepoliticoasa. Este incredibil cate lucruri credem ca putem lua asupra noastra doar pentru ca putem, vrem sa ajutam sau vrem sa impresionam si astfel sa ajungem sa ne cream frustrari construite in jurul faptului ca nu avem timp, ca noi le facem pe toate si asa mai departe.

Acum, daca sunt obosita, incetinesc ritmul sau dorm. Daca am chef sa ies in oras, ies, daca nu, este timp altadata. Daca pot si imi este la indemana sa ajut un coleg cu un task, o fac cu cea mai mare placere, insa daca mi se pare ca nu este corect ca eu sa-l fac, voi refuza. Si daca cineva incearca sa ma convinga sa mananc ceva ce am decis sa nu mai mananc, nu trebuie sa dau explicatii suplimentare, voi spune nu.Ba mai mult, atunci cand aleg sa trag de mine, o fac pentru mine, pentru obiectivele si dorintele mele. Nu este egoist, este sanatos.

Scriu acest articol pentru ca este important sa intelegem ca acest stil de viata, chiar si pornit putin in directia potrivita, necesita acest exercitiu de a spune nu. Oamenii vor incerca tot timpul sa te atraga inapoi, sa te aduca in zona lor de confort pentru ca ei sa nu se simta vinovati sau sa fii iar “ca ei”. Si cert este ca acea zona de confort este foarte cunoscuta si foarte accesibila, te poti duce imediat in ea. Cel mai des mi se pare ca esti pus la incercare cand vine vorba de alimentatie. Pentru ca, in afara de insistenta oamenilor, care nu pot intelege de ce nu “vrei sa gusti putin”, mai este propria vointa in fata tentatiei, Vorbesc despre acel nu pe care trebuie sa ni-l spunem si sa ni-l asumam fata de noi.

Dar intorcandu-ma la a spune nu atunci cand nu ne simtim confortabili, hai sa facem acest exercitiu. Desigur, fara sa fim agresivi sau aroganti. Fara sa jignim prin alegerile noastre. Spune nu verbalizat si argumentat, nu in spatele unui email la care te chinui 15 minute sa scrii, si nici in spatele unui sms care nu se trimite pentru ca e prea lung. Invata sa si refuzi oamenii atunci cand ti-ai face o defavoare altfel. Spune nu la prieteni care iti fura energia si la lucruri care nu-ti aduc nici o bucurie. Iesi din relatii care te consuma. Elimina lucrurile care te fac ranchiunos si nefericit.

E bine sa acceptam si provocari, din ele invatam, chiar daca au fost alegeri la care poate trebuia sa fi zis nu. Dar alege pe moment, iar daca raspunsul e nu, spune-l clar si raspicat, sa nu existe dubii. Mai mult decat toate, a spune “nu” nu inseamna sa ai o atitudine negativista, ci sa faci loc pentru lucruri cu adevarat importante si valoroase pentru tine.

In rest, sa avem zile pline de energie buna!