N-ar fi prima data cand as deschide subiectul disciplinei. Adica, ce este disciplina, de ce suna atat de protocolar si ingraditor? De ce ne ferim sa fim constransi DE niste reguli? Pentru mine este mai usor sa ma raportez la niste reguli, impuse de mine ce-i drept, de care sa ma tin, dupa care sa ma ghidez. De fapt, pe mine, disciplina ma face omul care sunt astazi, asa cum il vede toata lumea: determinat, ambitios, plin de resurse.

Ziceam si intr-un articol trecut, motivatia te ajuta, dar te ajuta sa incepi. Te ajuta sa deschizi ochii si sa ai puterea sa actionezi in directia unei schimbari. Dar motivatia te tine pana la primul impas. Indata ce ai dat de greu, de iesirea reala din zona de confort, atunci e momentul in care trebuie sa intervina altceva. Tot intr-un articol trecut, aici, ziceam ca e nevoie de un plan de actiune fara de care nu poti continua. Ramane valabil. Cel mai important, fara disciplina, am devia de la drumul catre obiectivele noastre, fara sa ne putem intoarce in linie dreapta, pentru ca ne raportam la motivatie, iar ea se pierde si ea pe drum.

Ma intreba cineva zilele trecute cum reusesc sa ma tin de treaba, sa nu mananc ce nu trebuie, sa stiu mereu ce sa fac, cum ma tin de sala, cum am reusit sa ajung la stilul de viata pe care il am acum. La mine raspunsul este destul de simplu, acum, dupa atata timp, pentru ca mie mi-a intrat in obicei si majoritatea lucrurilor le fac instinctiv. Dar raspunsul, pe larg, este legat de disciplina. Am obiective setate pe an, am taskuri mari pentru fiecare dintre obiectivele anuale, am lucruri zilnice/saptamanale pe care sa le fac pentru a indeplini taskurile mari. Am vision board-ul pe anul 2017 pe care il privesc in fiecare dimineata si am tabelul cu masuratorile din ultimul an atarnate pe perete, sa stiu de unde am pornit si ce am realizat. Si am deadline-uri pentru fiecare chestie pe care mi-o propun. Si atunci cand nu respect deadline-ul, nu o iau ca pe o infrangere, ci mut deadline-ul si incerc sa-l setez mai aproape de realitate. Dar nu renunt doar pentru ca n-am reusit sa-l respect. Stiu ce mananc in fiecare zi inainte de fiecare masa si nu ma duc niciodata la sala fara sa stiu ce fac la antrenamentul respectiv. Pare obositor, insa, odata ce intra in sistem (si sigur intra, daca esti perseverent si constant), va parea totul foarte natural.

Eu cred ca trebuie sa iti impui si sa respecti niste reguli pana cand ele devin litera de lege pentru tine, deci obicei. Cum ar fi respectarea celor trei mese pe zi cu doua gustari, cum e sa mananci dimineata macar, cum e obiceiul de a fuma sau acela de a nu fuma, cum e sa te dai cu crema anticelulitica inainte de culcare. Si nu trebuie sa fie decizii mari, ci sunt pasi mici care trebuie urmati unul cate unul. Si mai ales, in respectarea unor norme si reguli, pe care ti le faci cat de flexibile consideri tu, trebuie sa ai rabdarea ca lucrurile sa se intample la momentul lor, in ritmul care trebuie, nu mai repede. Sa fim pregatiti sa renuntam la scurtaturi.

Si uite asa se aseaza si se intampla lucrurile.

Voi cum stati cu disciplina?