Ma numar si eu printre oamenii care isi gasesc confortul si fericirea in mancare. Din pacate, suntem multi si stiu asta. Dar ce te faci cand ai obiective de slabit si renuntat la anumite alimente? Cum abordezi situatia? Cum renunti la alimente care “iti aduc fericire”, fara sa te simti frustrat? Mai ales ca, in acest proces, cele mai mari pofte apar in momente de maxima slabiciune, cand esti obosit, stresat, lipsit de ocupatie, cu mintea libera. E acel moment cand ii permitem mancarii sa devina un instrument emotional, iar mintii noastre ii oferim fraiele acestui instrument, in totalitate. Partea pe care trebuie sa o luam in considerare totusi e ca ca nu rezolvam nimic, de fapt, daca mancam alimente nepotrivite, de confort, in acele momente grele.

Asadar, putem usor-usor, sa ne obisnuim cu ideea ca mancarea nu ne aduce confort, de fapt, si acest mancat emotional se poate tine in frau prin diverse metode. Avem de multe ori senzatia ca ne este foame, din acest motiv cautam sa rontaim ce ne trece prin minte. De multe ori, acest sentiment poate fi doar o deshidratare, si de fapt sa ne fie sete. Deci, odata ce acest sentiment apare, ne putem opri pentru o clipa sa analizam daca intr-adevar ne este foame, sau e doar un “moft”, un sistem de aparare pentru ceva care nu ne convine (stres, probleme, plictiseala, etc). Odata ce realizam ca nu este cazul unei foame fizice, am trecut de prima etapa: constientizarea. Suntem in control.

Urmatorul pas ar fi sa realizam care este “golul” pe care ne dorim sa-l umplem cu mancare. Si sa gasim imediat solutia pentru el. De exemplu, daca suntem stresati, putem vorbi cu cineva despre aceasta problemele care ne apasa, daca suntem super obositi, putem bea un ceai si sa ne uitam la un serial, sau sa facem o baie lunga, iar daca suntem plictisiti, putem alegeo carte sau ne putem plimba prin oras (recomand terapia prin plimbare oricui, oricand).

Pentru ca si eu sunt o mancacioasa emotional, ma ajuta foarte mult sa imi mentin disciplina si sa-mi respect mesele si gustarile. Pe de alta parte, ma bucur foarte mult de alimentele pe care le-am pastrat in alimentatia mea, pentru ca ele ma hranesc fizic, deci ma pot satisfice si psihic.

Desigur, aceasta problema a mancatului emotional este una foarte complexa. Daca ati facut eforturile si totusi nu puteti iesi din aceste mreje ale mintii, prin care ne indeamna sa mancam ca si solutie la orice problema, exista oameni sau grupuri de suport care pot ajuta. Sau poate doar o discutie cu cine trebuie ar putea fi de ajuns.

Sa fim bine si sa facem lucruri frumoase care sa ne aduca satisfactie sufleteasca, altele decat mancatul. Ce ziceti? Voi cum invingeti acest mancat emotional?