Cum am renuntat la zahar procesat

Cum am renuntat la zahar procesat

…si ce a insemnat pentru mine sa renunt la zahar procesat. Deja incep sa primesc feedback-uri de la voi, intrebari si mai ales sugestii de subiecte pe care vreti sa le cititi. Nu poate decat sa ma bucure. Asta cu consumul zaharul va fi mereu un subiect tabu, dar deschis si contestabil, poate, asa ca voi povesti, asa cum mi-am si propus de la inceput, cum a fost si cum este la mine aceasta relatie cu zaharul.

As vrea sa incep prin a accentua cam cat de mult inseamna alimentatia intr-un proces de slabire, sau daca vreti, chiar si in acela de ingrasare. Adica, da, sigur, mergem la sala, suntem activi, este super, dar daca ajungem acasa si inainte de somnic bagam ceafa de porc cu cartofii prajiti, rezultatele nu se vor vedea prea curand. Culmea, nici daca vrei sa slabesti, nici daca vrei sa te ingrasi(ii oferi corpului energie pe care nu are unde sa o consume). In cazul asta este si zaharul procesat. Daunator in cantitati mai mari decat avem nevoie, creaza dependenta si ar trebui evitat pe cat posibil!

Desi faceam foarte multa miscare, mi-am dat seama de mult ca diferenta in procesul de slabire o va face renuntarea la poate cel mai puternic viciu pe care l-am avut vreodata. Da, si mie mi-a fost greu, da, si eu ziceam ca nu pot trai fara dulce. Acum cand mai aud expresia asta zambesc putin, pentru ca stiu ca nu e adevarata. Poti trai fara zahar procesat. (Revin cu un articol viitor in care voi oferi niste variante mai sanatoase pentru “ceva dulce”)

Si nu spune nimeni sa renunti total la zahar. Desi in cazul meu, am eliminat total zaharul procesat, pentru ca la mine, viciul trebuie extirpat de la radacina. Ca si cu tigarile. Le lasi, nu mai fumezi cate o tigara pe saptamana cand ti-e pofta.

Eliminarea zaharului din schema a inceput mai serios la inceputul anului 2016, cand am inceput sa nu mai mananc nimic care ar putea contine zahar procesat sau in forma pura (in caz ca va intrebati, aici intra si – mai ales – alcoolul). Ba nu, primul pas a fost de fapt in 2015, cand am inceput sa beau cafeaua fara zahar. Ca sa nu fiu nici dramatica, nici ipocrita, totusi, recunosc ca de atunci am mai avut zile sau mese de “cheat”, dar pe care le mentin foarte rare, iar atunci cand se intampla, nu mananc, ci gust. Credeti-ma, inteleg pofta de dulce mai bine decat multi si chiar am cateva giumbuslucuri cu care sa o mai si pacalim. Dar asta, in alt articol, sa nu le zicem pe toate de aici.

De ce am renuntat total la zahar? In primul rand pentru ca am obiectivul de a slabi. In al doilea rand, pentru ca asa functionez eu, cu all or nothing, si in mod special, cand vine vorba de zahar, dulcele cere si mai mult dulce, asa ca mai bine deloc. In al treilea rand, am invatat sa ma bucur la fel de tare la ceva sanatos de mancare(si gustos), asa cum o faceam la o bucata de ciocolata. Nu imediat, dar am invatat. Desigur, eliminarea alimentelor cu un continut ridicat de zahar face parte dintr-o serie intreaga de decizii alimentare pe care trebuie sa le luam in considerare, in functie de obiectivele de sanatate pe care le avem.

In plus, cred ca invatam sa apreciem lucrurile mai mult odata ce ne lipsesc. Ati incercat si voi fara zahar deloc?

 

You May Like Also

Leave a Reply