Este intotdeauna greu sa te reapuci sau chiar sa te apuci de sport, mai ales cand nu-ti vine natural sa faci genul asta de miscare. Chiar si pentru mine, care am jonglat cu diverse sporturi de-a lungul vietii pana in anii facultatii, acest tip de antrenamente mi-au intrat mai greu in obisnuinta decat alte lucruri. Dar nu pot sa repet destul, important e sa te apuci. Si restul e istorie…depinde cum o scrii.

Pana nu demult, asteptam momentul potrivit sa ma apuc de “un stil de viata sanatos”. Si nu ma apucam de antrenamente si de sport pana nu aveam bani sa mananc sanatos, pana cand nu ma simteam in stare sa fac miscare, pana cand nu-mi faceam timp sa ma antrenez macar o ora. Erau scuze, bineinteles. Pentru inceput, se recomanda totusi un nivel scazut de dificultate al exercitiilor si un timp mai redus al antrenamentelor.

Asadar, a durat mult pana am inteles si eu ca trebuie sa te apuci de antrenamente si miscare, orice ar fi. Usor, destept, personalizat pe corpul tau. De exemplu, primele mele antrenamente, cele de readaptare la efort, au fost de 10-15 minute, in fiecare zi. Nu faceam decat ceva stretching si exercitii usoare.

Pasul urmator a fost sa imi fortific zonele problema. Operata la un genunchi (perioada in care l-am fortat mult pe celalalt) si cu discopatie lombara, primele 2 luni au constat in exercitii specifice pentru musculatura coapselor, fesieri, lombari si abdominali.

Nu cel mai palpitant tip de antrenamente, dar dupa aceasta perioada, n-am mai avut probleme cu aceste lucruri si am putut sa fac toate exercitiile pe care mi le-am propus.

Asa ca…primi pasi? As recomanda sa investighezi care sunt punctele slabe ale corpului tau si sa nu incepi antrenamentele intense pana cand nu le rezolvi pe acestea. Da, asta insemna sa nu incepi nici antrenamentele de grup.

Si mie mi-a fost greu sa ma obisnuiesc cu acest tip de antrenamente si mai ales cu efortul in dozaj scazut, insa, sa ne amintim ca fiecare pas conteaza si lucrurile se construiesc treptat.

Sa dam drumul la treaba!