Imi doresc de mult sa zic povestea asta despre cum m-am lasat de fumat. Adica de cand fumam. Ceea ce inseamna ca ma vedeam de mult nefumatoare, lucru care a ajutat cu siguranta la a lua decizia mai usor. Dar sa le luam pe rand.

M-am apucat de fumat pe la 22 de ani, din motive care, la varsta aia, depaseau teribilismul si presiunea sociala. Asadar, m-am apucat la ceva vreme dupa ce incepusem un job mai serios, cu stres, cu ture de noapte si desigur, cu oameni fun care povesteau chestii cool la tigara. Deci o decizie matura si complet constienta, am putea sa spunem.

Deci de fumat mult, ca perioada, nu am fumat. Dar am fumat mult, cantitativ. Am avut o perioada cand fumam in birou, muncind, si ajungeam la un pachet si jumatate. Mi-era fizic rau, dar confortul si fumatorii din jur faceau ca acest lucru sa para absolut normal. Ce mi-a placut la perioada aia e ca ma simteam ca in Mad Men.

Undeva anul trecut, dupa o perioada buna in care ma hotarasem sa-mi schimb stilul de viata, am inceput sa ma gandesc ca o sa ma las. Cred ca e primul pas. Sa te gandesti la un lucru. Mi-am zis ca ma voi lasa in momentul in care ajung la numarul ideal de kilograme, astfel incat sa nu fie inca un lucru la care renunt, ci inca un angajament pe care mi-l iau. Acum cand ma uit in urma, nu era decat o scuza, la fel ca cea cu “ma lasa de la 1 ianuarie”. Dar odata cu gandurile, au venit intrebarile existentiale:

“De ce fumez? De ce depind de chestia asta neplacuta ca sa-mi fie bine? Oare sunt mai puternice decat mine? Oare daca vreau sa ma las, pot sa ma las? Oare de ce dau banii pe prostiile astea?”, etc. Aceste intrebari, desigur, mi le puneam in timp ce trageam din cate o tigara.

Poate e cum am citit in mai multe carti, ca atat timp cat iti repeti un lucru si te gandesti mult la el, asa cum ma gandeam eu din ce in ce mai des sa ma las de fumat, esti cu atat mai aproape de a-l indeplini. Pentru ca, pe 4 ianuarie, total neplanificat, m-am hotarat sa ma las de fumat. Contextul facea ca mi-era rau, intr-o perioada in care imi tot fusese rau si imi tot faceam investigatii. Si pentru ca tot nu aflam ce am, m-am intrebat inca o data: “Oare de ce mai bag si astea in mine?”. Nu stiam daca mi-e rau de la ele, dar bine stiam deja ca nu-mi faceau.

Asa ca pur si simplu n-am mai fumat. Incepand de atunci, 4 ianuarie, ora 14:37. Am stat o saptamana cu tigarile in buzunar, ca dovada ca, daca vreau, pot fuma. Le-am donat, asa cum mi-am donat toate brichetele peste alte doua saptamani. Stiam si stiu sigur ca nu ma voi reapuca.

Cum sa treci peste perioada asta? Nu este usor, iar pentru mine lasatul de fumat a insemnat mai mult o explozie de pofta de dulce si de rontait. Pofte asa cum nu am avut in viata mea. Pe pe care le-am lasat sa-si urmeze cursul timp de doar doua saptamani, dupa care am inceput sa le pacalesc si sa le inlocuiesc. Si apot intelege de ce te ingrasi cand te lasi de fumat, la nivel conceptual, insa nu inteleg cum unii se pot lasa sa manance atat de mult sau sa puna atatea kilograme in plus odata cu aceasta decizie.

Eu mi-am dorit sa demontez mitul ca daca te lasi de fumat, te ingrasi. Pentru ca m-am apucat mai intens de sport si am reluat mancatul sanatos strict, am reusit chiar sa slabesc in primele 3 luni critice de la marele pas. Asadar, dragilor, se poate! Revin in alt articol in care sa va povestesc si ce beneficii am observat.

Voi aveti povestea voastra legata de fumat?